Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
În editorialul revistei JOURNAL OF CLINICAL ONCOLOGY – ediţia în limba română – nr. 3/2010, Control local mai bun în cancerul rectal: agenţii radiosensibilizatori sau doza de radioterapie?, autorii (Tepper J. E. şi Wang A. Z.) subliniază importanţa clinică majoră a găsirii strategiei optime pentru creşterea eficienţei terapeutice, dar cu efecte adverse cât mai mici. În cancerul rectal, adevărata ţintă a chimioradioterapiei nu este masa tumorală propriu-zisă, ci prelungirile microscopice ale tumorii, neabordabile chirurgical. Un control local mai bun poate fi obţinut fie prin creşterea dozei de radioterapie (limitată de necesitatea evitării lezării intestinului subţire, a vezicii urinare etc.), fie prin utilizarea agenţilor radiosensibilizatori – medicamente ce „sensibilizează“ selectiv procesul neoplazic la radioterapie. (...)
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Despre asistenţa medicală din România zilelor noastre, mass-media naţională afirmă – şi adesea ilustrează cu imagini sau cu relatarea unor fapte calificate drept „cutremurătoare“ – că aceasta s-ar afla în colaps. Acest termen, cu accentul pus pe „a“ (colàps), de sorginte latină şi utilizare medicală îndeosebi, pare, desigur, potrivit pentru a defini ceea ce de ani buni se întâmplă şi se observă. Se uită însă faptul că sistemul sanitar este doar o parte a unui întreg. Or, când în acest „întreg“: economia este… aşa cum este şi – în plus – afectată de criza mondială; învăţământul de toate nivelurile e sub orice nivel; justiţia – coruptă; militarii fac grevă, iar avioanele uzate fizic şi moral ucid cu mare frecvenţă pe ultimii dintre cei mai buni piloţi, cum s-a întâmplat recent, nu ar trebui să mire faptul că asistenţa medicală e „pe butuci“. (...)
Adesea, revista belgiană LE GENERALISTE aduce în prim-plan câte o afecţiune fie provocată de cauze mai ciudate, fie una de-a dreptul… uitată. De asemenea boli se ocupă amintitul hebdomadar şi în nr. 969. • Unul din articole se referă la rolul pe care un element precum cuprul (Cu) îl are în organism. Mai exact: ce se întâmplă când el se găseşte acolo în cantităţi prea mari sau – dimpotrivă – prea mici. Astfel, boala Wilson sau degenerescenţa hepato-lenticulară este o afecţiune genetică de transmisie autosomal recesivă, caracterizată printr-o acumulare de Cu tisulară hepatică, cerebrală şi pericorneeană („inelul Kayser-Fleischer“) produsă de o mutaţie a genei ATP7B, cea care asigură transportul acestui element în interiorul hepatocitelor. (...)
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Merită apreciată strădania săptămânalului belgian LE GENERALISTE de a nu lăsa în zona uitării nici „bolile rare“, nici pe cele cu o prevalenţă redusă. În nr. 945, revista prezintă câte o asemenea afecţiune. • Pseudohipoparatiroidia (PHP), cunoscută şi ca osteodistrofia ereditară Albright (OEA), după numele medicului american care a descris-o, este o afecţiune caracterizată prin dismorfie şi rezistenţa unor ţesuturi (mai ales cele renale) la acţiunea hormonului paratiroidian (HPT). (...)
În ultima lună de toamnă (14–15 noiembrie 2009) a avut loc, la Predeal, Simpozionul naţional organizat de Societatea de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală din România în colaborare cu Filiala de Psihosomatică aplicată şi medicină comportamentală Constanţa. Tema aleasă a fost: Relaţia medic/psiholog–pacient la diferite eşaloane ale asistenţei medicale. (...)
FORME TOPOGRAFICE
Scoliozele pot fi clasificate în funcţie de radiografia de faţă, în mai multe forme topografice, reperul de bază fiind vertebra „vârf“. Formele cu curbura principală unică reprezintă 70% din totalul scoliozelor idiopatice, iar formele cu două curburi principale – 30%. Foarte rar, se pot întâlni şi scolioze cu trei curburi principale. (...)
